Arbori seculari: Teiul hibrid din incinta Ansamblului mănăstiresc Bârnova

Povestea arborelui este deosebit de interesantă, plecând chiar de la formarea fructului (achenei). Cu aproximativ 660 de ani în urmă, probabil în vara anului 1351, pe stigmatul uneia dintre cele aproximativ 600.000 de flori ale unui tei cu frunza mare (mama), a ajuns un grăuncior de polen de la un tei argintiu (tata), care nu face mai mult de 100.000 de flori/an, dar mai mari, grăuncior adus de vânt sau de către o albină sălbatică. Vârsta actuală de 660 de ani a teiului hibrid natural are la baza calculului „lăţimea medie a inelului anual de creştere în grosime”, de 1,5 mm/an, lăţime extrasă din 3 lucrări, dintre care una (Tabele dendrometrice, 1.320 pagini, 1957) se bazează pe secționarea și măsurarea unui număr de 1.650 de tei din România, în anul 1950. La nivel european, 660 de ani nu este o vârstă record, pentru că în pădurile gruzine se întâlnesc tei de 600 de ani, iar în vestul Europei și tei de 800-1.000 de ani.