Mănăstirea Stavnic

Mănăstirea Stavnic este un schit de călugări din localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești, județul Iași. Aceasta este situată pe șoseaua Iași – Țibănești – Negrești, la o distanță de aproximativ 22 de kilometri sud-vest de Iași, urmând unei ramificații pe partea dreapta, pe un drum de piatra de 750 de metri. Așezământul este construit pe deal, la 100 de metri nord de sat. Deși în aceste locuri a existat viată monahală încă din vremea lui Petru Rares, schitul este cunoscut abia din secolul al XVIII-lea, când a fost întemeiat de medelnicerul Constantin Cacoranu, care ulterior s-a călugărit, luând numele Calistru.

Schitul este citat în ținutul Carligaturii in anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germana Frederick William von Bawr, care a servit în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, în lucrarea sa „Carte de la Moldavie pour servir a l’Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs”, publicată la Amsterdam în anul 1783. De asemenea, în anul 1820, este menționat într-o altă lucrare ca fiind „Schitul lui Atanasie” in 1820.

La început schitul a funcționat ca metoc al mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, având hramul „Intrarea în biserica a Maicii Domnului”. A funcționat ca schit de călugări până la Al Doilea Razboi Mondial, când a fost distrus de bombardamente, rămânând numai zidurile bisericii.

In anul 1992, IPS mitropolit Daniel Ciobotea a reînființat schitul cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” – 21 noiembrie – având ca obște de călugări, care să reînvie viața monahă în acea localitate.

Schitul Stavnic a fost reînființat, având obște de călugări, în anul 1992, pe un teren aflat în proprietatea Mitropoliei Moldovei si Sucevei. În anul 1997, pe terenul schitului, nu erau construite decât o mica biserica si o clădire pentru patru chilii.

Hramul schitului este sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, prăznuită în fiecare an la data de 26 octombrie.

Ansamblul schitului Stavnic a fost clasificat în anul 2004 ca monument istoric. Obiectivele componente ale ansamblului este Biserica Vovidenia, datând din 1727, clădirile anexe si zidul de incinta, datând de începutul secolului al XVIII-lea.