Schitul Boureni

Înființat cu multe secole înainte, Schitul Boureni, aflat în satul Boureni, prin sec. al XIX-lea a fost desființat și transformat în parohie, atunci când au fost secularizate averile mănăstirești. Mai târziu, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost rectitorit de familia Sturzeștilor, fiind pus sub oblăduirea mănăstirii Neamț.

După reconstruirea schitului, la începutul sec. al XX-lea, în incintă se intra pe sub clopotniță care avea doua nivele, în cel superior fiind 2 clopote, ce

sunau foarte armonios. Avea o biserică mică de lemn, care în anul 1939 s-a sfințit de către episcopul vicar Valeriu Moglan. În biserică, se afla o icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ca aceea de la Mănăstirea Neamț.

Corpul de chilii, construit din lemn, cu cerdac, era situat în partea de nord. Pe latura de vest era stăreția, apoi bucătăria, trapeza și alte câteva chilii.

în anul 1942 starețul, la invitația familiei boierești Huzarescu, a mutat schitul mai sus lângă pădure, pe moșia acestei familii. Ei avuseseră un fiu, Constantin, care murise în război, în amintirea căruia s-a ridicat în anul 1946 o biserica cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena.

În timpul războiului, icoana făcătoare de minuni a fost ascunsă de către stareț. Până în anul 1990 schitul a fost închis, slujindu-se Sf. Liturghie în biserica numai de ziua hramului, pe 21 mai. Schitul s-a redeschis în anul 1990, fiind dat în grija unor părinți de la Mănăstirea Neamț, iar din anul 1992 a fost încredințat Mănăstirii Sihăstria. În prezent se fac unele înnoiri, cum ar fi un beci pentru iarna și un corp nou de chilii. Schitul are câteva hectare de pământ și o mică stupină. Obștea schitului numără patru părinți și frați, conduși de Ieromonahul Proclu Gainuta.