Biserica de lemn

Biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe din satul Păușești este un monument istoric de arhitectură. Biserica datează din anul 1643, conform pisaniei aflate deasupra ușii.

Bisericile de lemn ocupă un rol important în societatea românească medievală, fiind percepute ca elemente principale ale comunităţii, amplasate în mijlocul satului, simbolizând vatra sau centrul vieţii locuitorilor. În jurul multor lăcaşe de acest tip s-au format cimitirele.

Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849 1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693.

Biserica este construită în totalitate din bârne masive de stejar cioplite și îmbinate în procedeul „coadă de rândunică”, fără niciun cui de metal. Fundația și pardoseala bisericii sunt din piatră.

Pereții exteriori sunt înconjurați de un brâu median bogat decorat, care înconjoară edificiul pe trei laturi și ușa de la intrare. Elementele decorative sculptate (brâul, rozeta, frânghia torsionată, denticuli lați, stâlpi și grinzi cu model floral) reprezintă o dovadă a măiestriei cu care meșterii constructori înțelegeau să decoreze materialul cu care lucrau.