Biserica Sf. Gheorghe

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a fost construit în secolul al XVII-lea și se află localizată în cimitirul satului, aflat pe un deal acoperit de pomi fructiferi. Biserica de lemn din Șcheia a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015. Vechimea bisericii este recunoscută de istoricul Nicolae Iorga (1871-1940), care descrie astfel satul Șcheia:

„În sus, drumul apucă spre Șcheia, sat bine întemeiat pe culmea unui deal săpat în gropi de către aceia care altă dată vor fi căutat piatră pe aici (…) De cealaltă parte a satului, pe culme, Vasile Lupu, pribeag în aceste părți, de frica tătarilor, a durat într-o vară o biserică de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea nu-și are părechea aiurea. Clădită întocmai după chipul bisericilor de piatră, are și cadrul fereștrilor și cuibul de împrejmuire făcute dintr-un lemn tare de stejar care ține de două sute cinzeci de ani. Pomelnicul începe și astăzi cu numele lui Vasile Voievod”.

Lăcașul de cult a fost reparat de mai multe ori în decursul timpului. La reparația din 1934 au fost repictate probabil icoanele din catapeteasmă.

Biserica dispune de valoroase cărți vechi datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, scrise în limba slavonă și în limba română cu caractere chirilice. Sunt de menționat printre acestea o Evanghelie din 1835, 12 Minee lunare din 1845 etc. De asemenea, mai sunt aici și icoane vechi (printre care și icoana „Maica Domnului cu Pruncul Iisus” din sec. al XIX-lea), o cruce din lemn îmbrăcată în argint în 1851, precum și un clopot cu inscripția „Ghenar 27… Nastas Negre baș ceauș zavod Nijninovgorod”.

În jurul bisericii există un cimitir vechi, în care se află pietre funerare din secolul al XIX-lea, sculptate cu motive florale, zoomorfe, cosmice și biblice care au fost preluate de meșterii populari ai locului și sunt folosite și astăzi: rozete, flori, struguri, păsări, soarele și luna, Miorița, Adam și Eva etc. Unele dintre pietre au inscripții cu caractere chirilice.

Biserica de lemn din Șcheia este construită din bârne masive de stejar și de brad, cioplite și îmbinate direct. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare cărămizie. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial acoperită cu șindrilă (draniță), biserica are astăzi învelitoare din tablă.

Ca elemente decorative, este întâlnit aici un brâu de frânghie împletită, precum și chenare la ferestre și în jurul ușii de intrare.