Biserica „Sfântul Spiridon”

Biserica „Sfântul Spiridon” are o formă neobișnuită datorită planului ei prefect rotund, ceea ce o face să fie o biserică-unicat în România și una dintre puținele biserici circulare din lume. Forma bisericii este pusă pe seama influenței neoclasicismului rusesc, apărut la sfârșitul veacului al XVIII-lea. Prin planul său rotund, acest lăcaș de cult este asemănător bisericii construite de împărăteasa Elena a Bizanțului deasupra mormântului lui Iisus Hristos de la Ierusalim.

Acest stil arhitectonic s-a răspândit de la Ierusalim în Occident, ajungând și în România.Biserica nu are dimensiuni mari. Intrarea se face prin partea de vest, printr-un portic alcătuit din patru coloane cu capitele ionice, deasupra acesteia ridicându-se o mică clopotniță. O serie de console susțin cornișa, acest stil întâlnindu-se și la alte case din Iași, cum ar fi Institutul „Notre Dame de Sion”, care datează cam din aceeași epocă. În partea de răsărit, altarul are o formă de semicerc și înălțime mai redusă decât a planului circular, fiind alipit de cercul mare al bisericii. În absida altarului se află o altă intrare în biserică. Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, icoanele fiind lucrate de zugravul Gh. Ionescu din Iași (1908-1909) în stil neobizantin.

Pisania originală a bisericii, săpată în piatră, cu litere grecești, a fost descoperită abia în anul 1924, sub pardoseala bisericii.

Pisania se află acum amplasată în prezent deasupra ușii de intrare în biserică și conține următorul text în limba greacă: „Ο ΝΑΟΣ ΟΥΤΟΣ ΙΕΡΑ ΠΙΣΤΩΝ ΣΚΕΠΗ ΕΠΩΝΥΜΙΑΝ ΙΣΑΠΟΣΤΟΛΩΝ ΦΕΡΩΝ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΤΕ ΦΗΜΙ Και ΕΛΕΝΗΣ ΗΝΥΣΤΑΙ ΚΑΛΩΣ ΑΔΡΟΤΑΤΗ ΛΑΜΒΑΝΗ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΛΟΥΜΙΔΟΥ ΛΟΓΟΘΕΤΟΥ ΜΕΓΑΛΟΥ ΚΑΙ ΤΗΣ ΣΥΖΥΓΟΥ ΕΥΛΑΒΕΣΤΑΤΗΣ ΑΝΝΗΣ ΤΟΥ ΜΕΝ ΑΓΟΝΤΟΣ ΑΠΟ ΤΟΥ ΜΠΑΛΣΑ ΤΟ ΓΕΝΟΣ ΤΗΣ ΔΕ ΚΑΤΑΡΤΖΗ ΕΥΓΕΝΩΝ ΑΜΦΩ ΠΑΝΟΥ ΟΠΩΣ ΠΡΕΣΒΕΙΕΣ ΙΕΡΑΙΣ ΤΩΝ ΑΓΙΩΝ ΟΦΟΩΣΙΓΗΣΤΩΣ ΔΕΞΙΟΙ ΠΑΡΑΣΤΑΤΑΙ.”

O traducere aproximativă în limba română ar fi următoarea: „Acest templu poartă numele Sfinților egali cu apostolii Constantin cel Mare și Elena care a fost dat de Constantin Loumidis mare logofăt și evlavioasa sa soție Ana, cel dintâi provenind din neamul Balș, iar cea din urmă din Catargi, ambii nobili rugători către sfinții drept pomeniți.” Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi).

Precum vedem, pisania nu amintește despre nici o dată a ridicării bisericii. Astfel, se crede ca biserica din Lețcani a fost construită la sfârsitul secolului al XVIII-lea, deoarece ctitorul acesteia a trăit între anii 1744-1828.

Ctitorul bisericii, Constantin Balș „Ciuntul” (n. 2 iunie 1744 – d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812).

În cartea sa „Familiile boierești române”, Octav-George Lecca îl descrie pe boierul Constantin Balș ca un mare patriot. „El e acel „ciuntul Balș”, care fiind boier avut și cu vază mare, a avut curajul să răspundă domnitorului fanariot care zicea boierilor că va face o dare nouă: „ba nu vei face măria ta, că țara nu o vrea”.” El a fost un boier foarte bogat care în diata sa prin care și-a lăsat averea urmașilor i-a sfătuit pe urmași „(…) să fier datori a se arăta cu toată iubirea și dragostea către cei mai mici, cum și cei mai mici către cei mai mari, iar care va urma înpotrivă, va lua răsplătire de la Sfântul Dumnezeu (…)”.

Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, icoanele fiind lucrate de zugravul Gh. Ionescu din Iași (1908-1909) în stil neobizantin.

Biserica „Sf. Spiridon” (Biserica „Rotundă”) din Lețcani se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul IS-II-m-A-04190. Pe această listă este trecut 1802 ca an al construirii acestui edificiu.

Istoricul Nicolae Stoicescu, membru de onoare al Academiei Române, o considera „o construcție singulară în felul său”.