Casele evreiești
Comuna Bivolari
Comuna Bivolari
Casele evreiești din Bivolari reprezintă o mărturie a existenței unei comunități de evrei în această zonă până în anii 1960, dar și a prosperității de altă dată a localității. Târgul Bivolari era locuit în mare parte de evrei, aduși aici de domnitorii Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pentru a face centre comerciale. Evreii s-au așezat de o parte și de alta a drumului comercial ce unea Iașul de nordul județului Botoșani și mai departe de Hotin, astfel că localitățile Bivolari (jud. Iași) și Ștefănești (jud. Botoșani) au devenit în timp cele mai dezvoltate de pe acest traseu.
Evreii din Bivolari au concesionat teren de la moșieri, apoi au început să își deschidă prăvălii și să vândă băuturi alcoolice, alimente, articole vestimentare și unelte gospodărești. De asemenea, majoritatea tâmplarilor, croitorilor și fierarilor din zonă erau evrei. Magazinele acestora erau întotdeauna pline, iar oamenii nu duceau lipsă de nimic, însă afacerile lor au început să se năruiască odată cu al Doilea Război Mondial și apoi datorită monopolurilor de stat impuse de către regimul comunist. În anii 1940, în Bivolari locuiau aproximativ 900 de evrei, mulți dintre ei plecând spre Iași fără să știe că aveau să devină victime ale tragicului eveniment din iunie 1941, Pogromul de la Iași. Ultima familie de evrei a plecat în Israel în 1964.
În Bivolari au funcționat pentru câțiva ani, după 1941, restaurantul lui Herșcu, sifonăria lui Herman, cojocăria lui Ițic „Cojocaru” și vopsitoria lui Ștrul „Boiangiu”. Lângă actualul cimitir evreiesc exista cinematograful lui Isac Abramovici, loc în care evreii mergeau să își petreacă timpul liber și să vadă filme cu Charlie Chaplin sau Greta Garbo. Evreii aveau chiar și propria școală și patru sinagogi. „Au înființat „Committee of the Bivolari Immigrants Organisation, care în 1981, la Haifa, a editat și un album, „Orășelul nostru, Bivolari”.6
Inițial casele și spațiile comerciale erau construite din lemn, deoarece le permitea extinderea rapidă. În 1899, în Târgul Bivolari a izbucnit un incendiu, iar majoritatea evreilor au rămas pe drumuri deoarece aveau casele lipite între ele. După 1900 evreii încep să construiască case mari și spațioase din cărămidă, cu beciuri adânci pentru a putea răci și păstra alimentele, situate la stradă, fără gard pentru a-și putea vinde marfa direct din pragul casei. Beciurile erau legate între ele prin diferite locașuri și aveau mai multe ieșiri, iar legenda locală spune că evreii le foloseau pentru a transfera alimentele și bunurile de la unul la altul în cazul în care se simțeau amenințați de autorități (ex. Fisc) sau de hoți.7 În prezent, în Bivolari mai există doar câteva case evreiești ce au fost cumpărate de către români, iar beciurile nu mai sunt legate între ele.