Comuna Miroslava
Comuna Miroslava
Comuna Miroslava
Aproape toate satele din componența comunei Miroslava prezintă un interes sporit din punctul de vedere al atracțiilor culturale, naturale și turistice. Miroslava a fost declarat Sat Cultural al Românei în anii 2016, 2017, 2018 și a fost prezent o lungă perioadă de timp la Târgul Național de Turism al României.
Comuna Miroslava, județul Iași are în componență 13 sate. Comuna în forma actuală a luat ființă în anul 1968 când, prin reforma teritorial-administrativă au fost unite comunele Cornești, Uricani și Miroslava.
Stema comunei Miroslava, coarda de vie și crucea fac trimitere la o veche stemă a familiei princiare Sturdza. Satul Miroslava este atestat istoric din anul 1579. Originea denumirii se pare că ar fi numele propriu Miroslav, întâlnit în documente vechi din Moldova și Țara Românească. Atestarea istorică a satelor componente datează în multe cazuri de mai bine de o jumătate de mileniu.
Balciu – 1446, Brătuleni – 1456, Ciurbești – 1503, Cornești- 1613, Dancaș -1820, Găureni 1583, Horpaz 1646, Proselnici -1490, Valea Adancă -1772, Valea Ursului -1864, Vorovești -1434, Uricani 1456.
Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea–al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgărie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava.
Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea–al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgărie” conține așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VIII-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XI-lea–al XII-lea și secolele al XII-lea–al XVIII-lea.
Celelalte opt obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfinții Voievozi” (1833) din Cornești; Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1806); biserica „Sfinții Voievozi” (1769), ambele din Ciurbești; casa Anghel (secolul al XIX-lea) din Cornești; biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1768) din Vorovești; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1811) din Miroslava; casa Sturza (începutul secolului al XIX-lea) din Miroslava; și biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din Proselnici.