Fostul Palat Stânca-Roznovanu

În pădurea din satul Stânca se afla, în urmă cu câțiva zeci de ani, un castel impozant construit de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu. Acesta a fost ridicat la începutul secolului al XIX-lea, pe locul unui conac boieresc ce data din anul 1630. Palatul Roznovanu s-a impus între anii 1850 – 1940, aici fiind organizate baluri și petreceri ale marii boierimi: în 1803 s-a organizat un bal în onoarea lui Alexandru Moruzzi, cu ocazia zilei țarului, iar în 1833 și 1834 aici s-a sărbătorit sosirea ambasadorului turc Musir Ahmed Pașa la Iași. Alți oaspeți de marcă au fost Kușnicov (își petrecea întreaga vară la castel) și Krasno-Milașevici, care au urmat succesiv la conducerea Divanului între anii 1808 – 181217. Istoricul Radu Rosetti îl descrie pe Iordache ca fiind „un bărbat foarte bogat, căruia îi plăcea să ție casă mare și să desfășoare un lux deosebit.” În Parcul Palatului a fost ridicată o biserică, iar despre clopotul acesteia se spune că ar fi avut în compoziție argint.

 După moartea lui Iordache Roznovanu, în 1836, castelul și moșia au intrat în posesia fiului său, Nicolae, care a crescut colecția de obiecte prețioase și de cărți a tatălui său. Nicolae Roznovanu este cunoscut în special pentru viața amoroasă tumultoasă, cea de-a doua căsătorie a sa cu Maria Ghica Comănești (Marghiolița), iscând un imens scandal deoarece aceasta era căsătorită cu logofătul Costache Sturdza. Logofătul pleacă cu soția la Odessa și Kiev, iar apoi o trimite la Palatul de la Ruginoasa, însă arnăuții lui Roznovanu reușesc să o răpească și să o ducă pe moșia de la Stânca. Nicolae și Marghiolița se căsătoresc în secret, în 1842, într-o bisericuță din Bucovina. Marghiolița devine una dintre cele mai apreciate stăpâne de la Stânca, fiind foarte ospitalieră. Fiul său, Nicolae (alintat Nunuță), a fost cel care a moștenit castelul de la Stânca, dar și stilul de viață al tatălui său, irosind banii pe petreceri. Înainte de moartea sa, în 1891, Nunuță a cerut să fie îngropat la biserica de la Stânca. Castelul a trecut în posesia celei de-a doua soții ale sale, Lucia, și a fiului Anton. În 1907, la castel a fost găzduită o recepție în onoarea perechii princiare Ferdinand și Maria, care vor vizita castelul zece ani mai târziu, în calitate de regi. În 1934, Anton Roznovanu vinde colecția documentară de la castel Arhivei Statului din Iași.

Din cauza apropierii de Basarabia și de linia frontului, castelul a avut foarte mult de suferit – încă din Primul Război Mondial, soldații ruși au făcut săpături aici pentru a căuta o așa-zisă comoară (obiecte de aur și argint) ascunsă de eteriști în 1821. Castelul și întreaga moșie au fost distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – în iunie 1941, Regimentul 6 vânători și 7 Prahova au devastat castelul, au furat obiecte de artă, bijuterii, țesături și au golit crama, iar bunurile nu au mai putut fi recuperate. Anton Roznovanu a luat lucrurile rămase și le-a dus în casa sa de la București, însă acestea au fost furate de sovietici în 1945. În mai – iunie 1944, castelul de la Stânca și biserica au fost bombardate de trupele germane și sovietice, iar din castel au mai rămas doar ruinele de la beciuri. Cărămida castelului a fost folosită de către localnici pentru a înălța o nouă biserică în sat, unde au fost reînhumați Nunuță Roznovanu și fiul său Emanuel. Pe locul unde se afla castelul, astăzi există doar o cruce ridicată în memoria soldaților căzuți acolo. Până nu demult, oameni veniți din toate colțurile lumii au cutreierat pădurea pentru a găsi comoara ascunsă: aur, argintărie, porțelanuri ascunse printre osemintele soldaților și tranșee18.