Mănăstirea Bârnova

Mănăstirea Bârnova este situată la 10 km Sud-Est de Municipiul Iași. Aceasta a fost construită între anii 1626 – 1666 de către cei doi întemeietori ai săi, voievozii moldoveni Miron Barnovschi și Eustratie Dabija, pe locul unei vechi biserici de lemn, care data din anul 1603 și care avea hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Din anul 1663, când Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului, sfântul lăcaș a fost administrat de călugări greci timp de 200 de ani.

La 15 septembrie 1863, domeniile și bunurile mănăstirii trec în proprietatea statului, în timp ce palatul Doamnei Dana este transformat în școală a satului și casă parohială. Între anii 1908 și 1945 are statut de parohie, iar din 1945 până în 1950 este mănăstire de maici. Din 1950 pâna în 1990, mănăstirea are din nou statutul de parohie, iar în iulie 1991 Mitropolia Moldovei și Bucovinei îi redă statutul de mănăstire de călugări.

În prezent, mănăstirea numără 13 viețuitori, care se îndeletnicesc cu pictarea icoanelor, confecționarea plutelor de candelă și a tămâiai. Sfântul lăcaș păstrează rânduiala tradițională a slujbelor bisericești, cu cele șapte Laude zilnic.

Biserica „Sf. Gheorghe” a fost construită de Miron Barnovschi (1626 – 1629), până deasupra bolților. Construcția bisericii a fost terminată de Eustratie Dabija, în anul 1665. Turla bisericii este construită din cărămidă și decorată mai târziu cu arcaturi simple susținute de stâlpișori, prezentând „deasupra ferestrelor niște triunghiuri care apar la biserici abia în a doua jumătate a secolului XVIII”.

Cronica Ghiculeștilor arată că în primăvara anului 1728 domnul Grigore II Ghica a decis să renoveze biserica și să refacă clădirea stăreției din incintă, transformând Mănăstirea Bârnova într-o plăcută reședință de vară pentru domnie. A construit aici „niște case minunate și un râmninc mare, zidit cu piatră prin prejur, și deasupra râmnicului un cerdac”. Această clădire a cunoscut unele refaceri la 1875. Cerdacul se afla la 100 de metri Sud-Est de zidul mănăstirii, dar a fost distrus în anul 1979 când s-a amenajat terenul sportiv, prin asanarea râmnicului.

Ruine din incinta Mănăstirii Bârnova sunt rămășițe ale beciurilor de odinioară. S-a spus că ele ar fi putut reprezenta o cale de evacuare ascunsă, pentru vremuri de primejdie, ceea ce este puțin probabil. Cu ocazia lucrărilor de restaurare a fost îndepărtat stratul de pământ care acoperea ruinele, pentru a fi puse mai bine în evidență.

Existau două căi de acces în interiorul fortificației: pe sub turnul porții principale, pe latura de Est, și pe partea de Vest, o poartă de mici dimensiuni, boltită sub un arc de piatră, doar pentru accesul persoanelor. Se crede că poarta din lemn de stejar, ghintuită cu nituri, ar data de la 1728.

În campania de săpături arheologice din august 1999 s-a constatat existența la exterior, în afara zidului de incintă, a unui alt turn, în afară de cel ale cărui urme se vedeau deasupra solului; acesta a fost construit odată cu zidul de incintă și era mult mai mare decât cel care se păstrează pe latura vestică.

Coordonate GPS: 47.07477695403415, 27.627442713674327