Mănăstirea Cetatea

localizată pe Dealul Cetății, la 5 km de satul Mânăstirea

În urmă cu 100 de ani în comuna Dagâța se ridicau turnurile Mănăstirii Cetătuia (alta decât cea din Iași), fondată de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, după cum spune tradiția locală.

Protejată pe fiecare latură în mod natural, Cetățuia – numele dealului împădurit situat în vestul satului Gârbești, având o altitudine de 467 m, fiind cunoscută și sub numele de Cetatea Mare.

De-a lungul timpului, Mănăstirea Cetățuia primește numeroase daruri. În anul 1671, Ioana, soția preotului de la Suhuleț și-a donat partea sa de avere. Mai târziu, în anul 1749, un călugăr pe nume Nicolae a donat un dar important.

După spusele cercetătorilor, în anul 1843 schitul Cetatea era activ, având un număr de 7 călugări.

În anul 1865, s-a înregistrat dispariția schitului, ca rezultat al Legii secularizării proprietăților mănăstirești, dată de Domnitorul AL. I. Cuza. Schitul a fost reconstruit în anul 1969 de către cetățenii din satele Tansa, Mănăstirea, Gârbești, Suhuleț, Runcu, Piscu, Veja, Stanita, Tamija.

Ca și alte mănăstiri, și Mănăstirea Cetatea a suferit prigoana perioadei comuniste, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, după anul 1989 aceasta a fost reactivată cu binecuvântarea Preasfințitului Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, devenind astfel o oază de pace și spiritualitate Ortodoxă.