Movila lui Faur

Povestirea „ Movila lui Faur” pune în lumină vechimea neamului de pe aceste locuri. Împărtăşind părerea mai multor istorici, scriitorul C. Nonea remarcă faptul că „aceste movile nu erau ridicate din cutremur, la întâmplare , ci au fost ridicate cu sudoare, oftat și zdrobire de oase, de băştinaşii acestor meleaguri , care îşi apărau vatra şi avutul de nesătul năvălitorilor prădalnici” şi sunt de-o seamă cu neamul moldovenesc. Scriitorul a zugrăvit oamenii din partea locului, pe „ ţăranii din tată în fiu” care au învăţat să nu doarmă ” mai mult de cinci ceasuri pe noapte căci sunt înfrăţiţi cu muncă de pe ogoarele lor”, iar nopţile li se par atât de scurte încât „ n-au timp să simtă piscatul puricilor, aşa-s de vlăguiţi”.