Şantier arheologic Hoiseşti

Aşezarea se află într‑un meandru de pe stânga râului Bahlui, în dreptul podului care asigură legătura cu satul Hoiseşti.

Poziţionarea aşezării cucuteniene de la Hoiseşti în albia majoră a râului Bahlui, într‑o zonă afectată frecvent de inundaţii, a ridicat unele probleme în legătură cu ocuparea acestor zone. Dacă locuirea ar fi fost mai puţin intensă, acest lucru ar fi indicat faptul că aşezarea ar fi fost părăsită la scurt timp după înfiinţare, probabil în urma unei inundaţii. Totuşi, aşezarea de la Hoiseşti, indică o puternică locuire a zonei în timpul fazei Cucuteni A. Faptul că această zonă este adeseori afectată de inundaţii (atât în timpul primăverii, cât mai ales vara, în timpul ploilor torenţiale) contrastează cu intensitatea de locuire a zonei de către populaţia cucuteniană a fazei A.

Statuetele antropomorfe şi zoomorfe, comparativ cu alte aşezări contemporane, sunt mai puţin numeroase. Totuşi, apar destul de mulţi idoli en violon şi conici.

Obiectele de podoabă sunt reprezentate îndeosebi printr‑o gamă variată de mărgele de lut ars, inclusiv duble (tip „clepsidră”). Ca o piesă deosebită, amintim miniatura în lut ars a unui topor‑târnăcop cu braţele în cruce.

Utilajul litic şlefuit şi cioplit este relativ bogat şi prezent în toate complexele. Majoritatea uneltelor descoperite în săpătură prezinte urme de ardere puternică.